POZIŢIA GEO-STRATEGICĂ
Aşezarea geografică

Comuna Şelimbăr se află în centrul depresiunii Sibiului fiind localizată pe cursul mijlociu al râului Cibin la o altitudine de 450 m, cu satele Veştem 448 m, Mohu  455 m, Bungard  460 m, Şelimbăr 440 m. Comuna aparţine din punct de vedere administrativ judeţului Sibiu şi este amplasata la o distanţă de 5 km de oraşul reşedinţă de judeţ, avînd în apartenenţa ei satele Şelimbăr, Veştem, Mohu şi Bungard.  Alte centre urbane aflate în apropiere sunt: Cisnădie, Tălmaciu, Avrig, Mediaş şi Agnita.

În imediata vecinătate a comunei Şelimbăr se află:
–    la nord:  Municipiul Sibiu
–    la sud: Tălmaciu
–    la est: Roşia şi Avrig
–    la vest: Cisnădie şi Sadu.

Localizată pe DN1 Arad-Braşov-Bucureşti comuna se află la întretăierarea unei reţele de drumuri care fac legătura între vestul şi estul ţării, pe linia Arad-Sibiu-Braşov, între nordul şi sudul ţării pe linia Cluj Napoca-Sibiu-Rămnicu Vâlcea şi care sunt cunoscute şi folosite din timpuri străvechi atât în cuprinsul ţării cât şi în legăturile dintre Europa Centrală şi Orientul apropiat. Drumul care duce la Veştem trece mai întâi prin Şelimbăr (6 km). Pe partea dreaptă a şoselei în dreptul km 311, pe o ridicătură-movilă se află inscripţia care atrage atenţia că în 1599 în apropierea acestui loc s-a desfăşurat o bătălie istorică, condusă de Mihai Viteazu. DN1 trece în continuare prin satul Veştem, iar în dreptul km 299, se îndreaptă spre Vest în direcţia Avrig-Făgăraş-Braşov; aici se întîlneşte cu DN7 care duce, prin Valea Oltului, spre Râmnicul Vâlcea.

Din suprafaţa totală de 7232,95 ha a comunei Şelimbăr, satul Şelimbăr care este şi reşedinţa comunei are o întindere de  648,54 ha; satul Bungard situat la 2 km distanţă de reşedinţa comunei are o suprafaţă de 29,09 ha find cel mai mic din cele patru sate.  Satul Mohu situat la 5 km de Şelimbăr are o suprafaţă de 30,31 ha, iar Veştemul aflat la  7km de reşedinţa comunei se întinde pe 106,62 ha de teren. Din suprafaţa totală a Comunei Şelimbăr 5055 ha reprezintă suprafaţă agricolă iar pădurile ocupă 1563 de hectare.

Caracteristici geofizice

Geografic Comuna Şelimbăr este amplasată în Podişul Transilvaniei avînd un relief deluros şi fiind străbătută de apele râului Cibin, Hârtibaciu şi de pârâul Seviş. Comuna se prezintă sub forma unei suprafeţe aluviale întinsă, nivelată prin spălarea formaţiunilor terţiare aparţinând bazinului Transilvaniei.

Regiunea are un relief predominant plan cuprins între 400-600 m altitudine şi apare sub forma unui amfiteatru. Lunca Cibinului formează fundul Depresiunii (alt. 400 m) fiind dominată de o treaptă medie (terasele şi camerele de dejecţie etajate) şi colinele auf un relief fragmentat de văi cu altitudine de 500-600 m. Văile cu orientare est-vest au condiţionat existenţa unor şiruri întinse de pante sudice care au permis instalarea unei vegetaţii xeroterme caracteristică podişului. De asemenea colinele marginale care se termină spre depresiune cu un abrupt de eroziune au preponderent pante orientate spre sud-vest, care înlesnesc instalarea unor specii xeroterme pe aceste povărnişuri. Alterarea straturior de argilă-marna a condiţionat valuri de alunecare care au contribuit la formarea reliefului fragmentat al acestor coline. Tot în zona colinară există condiţiile formării unor rape de eroziune regresivă.

Geomorfologia

Anticlinalul Veştem, situat în lungul văii Tocile, opusă Hârtibaciului scoate la iveală manifestari saline -„Izvorul sărat de pe Valea Tocile”.

Clima

Clima Comunei Şelimbăr şi a satelor aparţinătoare corespunde unei zone cu climat submontan cu temperatură moderată. Valorile nebulozităţii medii anuale se păstrează în jur de 5,5 iar ale umidităţii relative la 70-75%, mai ridicate în lungul luncilor râurilor. Zilele senine propriu zise oscilează între 55-60, iar cele cu cer acoperit ajung la 100- 120. Radiaţia globală atinge valori medii anuale de 115-117 kcal/cm2 ( peste 80 kcal/cm2/an în sezonul cald). Temperatura media anuală este de 9°C, temperatura maximă fiind de circa + 30°C – atinsă în lunile iunie, iulie şi august, iar temperatura minimă ajunge uneori, în lunile ianuarie şi februarie la -28°C şi -30°C.  Numărul zilelor cu temperaturi peste 0°C este de 160- 170 zile, iar al zilelor cu temperaturi peste 10°C ajunge la 80- 100 de zile. Zile cu îngheţ sînt ca. 110 – 120. Durata de strălucire a soarelui depăşeşte 2050 ore/an.
Regimul ploilor este în general potrivit. Ploile cele mai abundente cad, îndeosebi, primăvara şi toamna. Precipitaţiile medii anuale ating 600 – 700 mm/an.  În regimul de cădere al precipitaţiilor, proces care are loc în ca. 120 -130 zile, valorile maxime se produc în intervalul mai – iulie (iunie fiind luna cu căderile cele mai bogate în jur de 80 mm), iar cele mai reduse în sezonul rece (februarie şi martie cu ca. 40 – 50 mm). Ninsorile au loc în ca. 20 – 30 de zile, dar stratul de zăpadă se păstrează 40 -50 de zile. Datorită apropierii munţilor, primăvara şi uneori la începutul verii, ploile sunt însoţite de scăderi bruşte de temperatură, grindina, cauzand stricăciuni sau chiar distrugerea, îndeosebi a culturilor de cereale, legume şi fructe.
Vânturile cele mai frecvente bat din direcţiile nord-est şi sudic. Pe lângă acestea vânturile din sud, coborând pe povărnişul munţilor, prin efectul de foehn, contribuie adesea la topirea zăpezilor primăvara determinând distrugerea stratului protector de insolatie în timpul zilei şi de iradiere a căldurii din sol în timpul nopţii, ceea ce accentuează gradul de continentalitate al unor suprafeţe întinse din comună. Fenomenul de ceaţă se produce frecvent toamna şi primăvara.

Reţeaua hidrografică

Sub aspect hidrografic Comuna Şelimbăr se află în bazinul Cibinului. Pînza freatică se află la o adîncime de 1,5 – 3 m în lunci.
Cibinul, cel mai imporatant element hidrologic al comunei, izvorăşte din versantul nordic al Muntelui Cindrel şi se varsă în râul Olt. Prin lungimea de 80 km, debitul anual mediu este de 14,7 m3 şi cursul său fluvial este de nord-sud. Cibinul intră în Comuna Şelimbăr în localitatea Selimbar şi o părăseşte prin localitatea Veştem. Potenţialul natural este constituit din relieful deluros ce margineşte şesul străbătut de râul Cibin şi afluenţii săi: Seviş, Pârâul Rece al Cisnădiei, Hârtibaciu, Tocile, Lacurile Şopa.
Terasele propriu-zise ale Cibinului se pot urmării de-a lungul Comunei Şelimbăr pe o lungime de ca. 15 km. În cea mai mare parte ele se prezinta sub forma a doua nivele şi anume de 425 – 430 m, respectiv de 450 m.  În anii ploioşi debitele anuale reprezintă 210% din debitul mediu anual, iar în cei secetoşi ca 40% din debitul mediu anual, debitele maxime în perioada mai – iulie, reprezentând 43% din volumul anual şi cele minime, în perioada noiembrie – ianuarie, reprezentând 14% din volumul anual.  Debitul mediu multianual de aluviuni în suspensie se situează la nivelul de 4,85 kg/s.
Fenomenele specifice îngheţului se înregistrează în fiecare an şi durează în medie 45 zile. Podul de gheaţă are o frecvenţă de 55 % din ierni şi durează în medie 10 zile.

 

Lăcaşuri de cult
Pe lîngă bogata istorie a comunei Şelimbăr şi monumentele istorice, un puternic pilon de păstrare a culturii locale sînt şi locaşele de cult ale comunei.
„Cred….într-unul Domn, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii…”
(Simbolul de credinţă niceoconstantinopolitan, articolul al II-lea)
Biserica, în sens de comunitate, este numită Trupul lui Hristos (Efes, 1, 23)…Biserica în acest sens, este rezultatul lucrării răscumpărătoare a lui Hristos şi prelungirea firească a acesteia. Hristos repetă în fiecare credincios, prin Sfintele Taine, drumul parcurs de trupul lui îndumnezeit de la Întrupare la Înviere, când a devenit cu totul plin de energiile Duhului Sfânt. Biserica este instituţie divino-umană întemeiată de Mântuitorul prin Sfinţii Apostoli ca organ de mântuire şi sfinţire a credincioşilor. Biserica este locaşul anume construit şi consacrat pentru cinstirea lui Dumnezeu şi realizarea comuniunii cu El, în care ierarhia bisericească şi credincioşii împreună săvârşesc cultul divin public la timpurile stabilite şi după anumite rânduieli.

În fiecare din cele patru sate ale comunei se află cîte o biserică ortodoxă, iar în satul Şelimbăr există şi o biserică evanghelică. Tot în Şelimbăr mai fiinţează un Schit ortodox pe rit vechi iar pe raza localităţii  Veştem se află în construcţie Mânăstirea Ortodoxă cu hramul ‘’Adormirea Maicii Domnului ’’.
–    Bungard: biserica “Adormirea Maicii Domnului” – 1690, pictată în 1927 de Modran Petru; preot paroh Ioan Codruţ Pampu .
–    Şelimbăr: biserica “Adormirea Maicii Domnului” – 1937, pictată în 1938; preoţi  Albu Cornel şi Mocioiu Emil  .
–    Veştem: biserica “Cuvioasa Paraschiva” – 1842, pictată în 1842; preot paroh Delcă Valentin .
–    Mohu: biserica “Sf. Nicolae” – 1782, pictată de fratii Nicolae şi Alexandru Grecu; preot paroh  Ovidiu Petru.

 Biserica Adormirea Maicii Domnului din Şelimbăr

După 1850, comuna Şelimbăr constituită din punct de vedere etnic din populaţie de origine saxonă, cunoaşte o afluenţă a populaţiei româneşti care neavând locaş de închinare organizează o colectă. Prima bisericuţă din lemn se construieşte din iniţiativa primului preot Nicolae Vlad. Avea să fie demolată în 1956 de către preotul N. Bălan. Acest locaş, construit în cimitirul vechi „Pe deal”, va satisface nevoile sufleteşti ale credincioşilor până în anul 1927 când începe construirea actualei biserici. Se organizează o colectă printre credincioşi, dar se face apel şi la fraţii de peste Carpaţi şi la statul român. A fost terminată în 1939 şi sfinţită de mitropolitul N. Bălan. Este construită în stil bizantin treflat, din cărămidă, împodobită la faţadă cu turn (clopotniţă) şi cupola centrală având părţile laterale cu abside. Pictura din interior, tempera, a fost executată de pictorul I. Chidu şi se păstrează şi astăzi. Reparaţii: în 1965 se zugrăveşte exteriorul; în 1974 a doua reparaţie, se zugrăveşte din nou şi se vopseşte tabla existentă. Lucrări capitale în 1977. Biserica nu este monument istoric.

Biserica Evanghelică C.A. Fortificată din Şelimbăr

 

Monument istoric, ridicat în sec. al XIII-lea în formă de bazilică romanică cu trei nave.     Din acest edificiu s-au păstrat: pereţii corului cu absidă rotundă, navele laterale cu absidele respective şi patru pereţi de stâlpi care despart nava principală de cele laterale.           Reparaţii şi modificări s-au făcut în 1423, iar în 1864 se renovează. Altarul baroc datează din anul 1742. În corul bisericii se găseşte o placă comemorativă din 1791.                              În anul 1804 se ridică clopotniţa actuală în locul uneia despre care nu se păstrează nici un document din 1507.                                                                                                                                             Cu excepţia laturii vestice, biserica a fost împrejmuită, cu o centură dublă de ziduri, din care s-a păstrat porţiunea din vest a zidului exterior şi zidul interior aproape în întregime.

 

 

 

Biserica cu hramul „ADORMIREA MAICII DOMNULUI” din Bungard

Numele satului vine de la cuvântul baumgarten, tradiţia spunând că, aici, se aflau grădinile boierilor din Sibiu. Locuitorii erau majoritatea români ortodocşi, locuitorii saşi fiind numiţi sche. Au fost asimilaţi prin căsătorie. Cea mai veche informaţie despre biserica din Bungard se găseşte în istoria Bisericii Ortodoxe Răsăritene universale vol.II, Sibiu, 1860 de Andrei Şaguna. Locuitorii cer în anul 1628 îngăduinţa de a-şi ridica biserică nouă în locul celei vechi stricată. Condiţiile impuse fiind prea grele, biserica nu s-a zidit decât după aproximativ 62 de ani când negustorii greci din Sibiu neprimind aprobare să-şi construiască biserica grecilor a fost folosită şi de credincioşii români din sat. În sprijinul acestei afirmaţii pledează şi faptul că în cimitirul din jurul bisericii s-au găsit numeroase pietre funerare greceşti şi româneşti. În anul 1788 – 1789 grecii primesc aprobare să-şi construiască biserica în Sibiu (biserica din Groapă) cea din Bungard rămânând a credincioşilor din sat. În anul 1824 nava bisericii a fost construită din nou la dimensiuni mai mari. Săpăturile făcute la temelie în vara anului 1956 a arătat existenţa vechii temelii, mai mică decât cea actuală, din biserica grecilor nemairămânând de la 1690 decât turnul. Biserica este monument istoric. Reparaţii s-au făcut în 1918, 1954-1956.
 

Biserica cu hramul „SFÂNTUL NICOLAE” din Mohu

 

Zidirea bisericii începe în 1782 pe locul vechii biserici care data din 1684, micuţă şi necorespunzătoare pentru sat.

Din pisania de zidire de deasupra uşii, la intrarea în biserică, se desprinde numele negustorului Constantin Hagi Pop ca „ocârmuitor şi ajutor…”.

 

 

Biserica „Cuvincioasa Paraschiva” Veştem .

          Biserica „Cuvincioasa Paraschiva” din satul Veştem construită în anul 1842 şi pictată în acelaşi an, iar în anul 1852 se zugrăveşte.
Biserica unită, aşa cum reiese din documente de – demult, are o evanghelie de-a lui Şerban Cantacuzino trimisă aici de Gheorghe Brancovici. Pe atunci Veştemul dăduse şi un mitropolit Ţării Româneşti pe Teodosie, supt vodă Brâncoveanu cât şi pe Sava III mitropolit de Alba Iulia în 1684.
Arătăm ca valoare de semnificaţie românească şi creştinească însemnarea din 1683 pusă de cronicarul Gheorghe Brâncoveanu pe Evanghelia tipărită în 1682 de mitropolitul Teodosie la Bucureşti: „ Cu blagoslovenia arhiereilor, din mâna prealuminatului domn Sărban Cantacuzino, trimis-am această sfântă şi dumnezeiască Evanghelie la Sfânta biserică din scaunul Sibiului din satul Veştem. Care preot va citi din-trânsa şi nu va pomeni la Sfânta liturghie pe stăpânitorii de care s-a tipărit această Sfântă Evanghelie şi pe smeritul rugătorul măriilor sale răposatul Sava (Brancovici), mitropolitul Ardealului, împreună cu tot neamul şi rudenia aceluiaşi mitropolit atât câţi s-au petrecut prea lume şi câţi au rămas cu viaţa pe faţa pământului acest preot să aibe a da seama înaintea înfricoşatului judeţ. Datus-a în Bucureşti mai 1, anul 1683.”
În anul 1721, Veştemul avea patru preoţi, în anul 1733 chiar şapte, dar departe de a fi uniţi.
În 1826 se ridică turnul bisericii, iar în anul 1832 preotul Cozma Lupu a făcut o moară cu două roate pe apa Cibin.
În anul 1842 se dărâmă biserica veche şi se ridică una nouă cu iconostas pictat în anul 1852, respectiv în 1844 de Ion Căzilă.
Între 1830 şi 1852 este preot Vasile Raţ, viitorul canonic la Blaj, apoi Antonie Veştemeanu, luptător pentru drepturile grănicerilor.
Simţul românesc s-a păstrat aici nealterat întrucât reuniunea bisericii din 1848 a fost uşoară.
Lucrările de reparaţii şi zugrăveli s-au făcut în mai multe rânduri astfel încât lăcaşul de cult este bine dotat şi întreţinut.

Schitul ortodox de rit vechi din localitatea Şelimbăr a fost construit în jurul anului 1787.

 

Schitul ortodox de rit vechi din localitatea Şelimbăr aparţine de Mitropolia Cultului Creştin de Rit Vechi.

 

 

 

 

 

In anul 2007 s-a a pus şi s-a sfiinţit piatra de temelie a Mânăstirii de maici „Înaltarea Domnului“, care se va construi în localitatea Vestem.  Pentru inceput, aici se vor ruga patru maici , Sfântul lăcaş fiind păstorit de  maica stareta  Epiharia. Lacasul de cult se va zidi cu sprijinul Bisericii Ortodoxe